26 februarie 2010
23 februarie 2010
La fel
- este adevarat : "intre un barbat prost si unul destept incep sa dispara diferentele cand amandoi sunt indragostiti".Nu mai stiu exact cum era citatul...insa am retinut ideea.
21 februarie 2010
asa sunt eu, ...credeam
Credeam ca stiu ce inseamna esecul, dezamagirea, si totate celelalte rahaturi de genul. Credeam ca am ceva experienta in domeniu si am capatat putina imunitate. Se pare insa ca sunt o gramada de lucruri oribile care inca mi se pot intampla, care inca ma pot afecta, si inca foarte tare. Pentru cateva clipe am fost surprins, ma gandeam la o gramada de chestii care ar fi putut sa se intample, mai putin la ce s-a intamplat, dar pana la urma este vorba despre mine...se poate intampla orice in cazul asta.
Incepusem sa cred ca sunt barbat, dar nu este asa...
M-am saturat ! de fiecare data pentru mine trebuie sa fie greu si trebuie sa trec printr-o gramada de cacaturi. Ceva foarte frumos, ceva care ma face foarte fericit, vine la pachet cu o gramada de suferinta. Incepe sa devina un lucru obisnuit. Si in ciuda faptului ca, aproape sigur, nu mai exista nicio posibilitate, nu am ce sa fac, nu am de ce sa ma leg...continui sa sper. Asta nu face decat sa prelungeasca durerea, dar nu pot altfel...asa sunt eu.
E trist, dar ai dreptate..."Intr-o relatie nu este de ajuns sa existe dragoste pentru ca totul sa mearga bine."
Mi-e destul de greu sa mai cred in ceva.Tot ce mi-au ramas sunt sperante desarte
13 februarie 2010
Greșesc
- 1. azi m-am enervat foarte tare cand prietenul meu, Paul, Paul Minciuna ;)), mi-a spus ca a dat din nou un examen pe care l-a picat, pe care l-am picat si eu si multi alti colegi, si l-a trecut. M-as fi suparat foarte tare chiar daca era altcineva in locul lui, dar a fost mai intensa treaba in situatia asta.
- mereu am urat fazele de genul asta...nedreptatea si avantajarea nedreapta a unor persoane. Treburile astea sunt in top 5 lucruri care le urasc cel mai mult.
- la un anumit nivel il admir pe Paul pentru ca se descurca, pana la urma scopul scuza mijloacele. Eu nu as fi in stare sa fac asa ceva, nu imi sta in caracter. Cand pic un examen primul lucru pe care il fac este sa incerc sa ma impac cu ideea, si asta nu numai in situatia examenelor. Nu sunt in stare sa fac ce face el, ca sa reusesc, sa dobandesc anumite lucruri. Ar fi un lucru bun ca nu imi plec capul si nu ma umilesc, dau rateu , dar raman cu demnitatea. Dar pana la urma ce fac cu demnitatea, cu ce raman daca nu ma umilesc, pe cand el este posibil sa reuseasca.
- una peste alta, gresec atunci cand rad de el, cand ma enervez, chiar daca simt unele treburi, as face bine sa nu ma mai exteriorizez.
- asta a spus Florin despre mine in seara asta si sunt de acord cu el, chiar daca a spus-o intr-un mod urat, ii dau dreptate.
- pana la urma s-a dovedit ca Paul a facut bascalie de mine in legatura cu examenul, ne-am certat putin, dar in cele din urma a fost o seara reusita , cu baieti la bere.
- 2 tot Paul imi spune, destul de des in ultima vreme, ca nu pot sa tin in mine anumite treburi si spun tot ce vorbesc cu el.
- are dreptate, intr-o oarecare masura. Mi-e greu sa tin in mine unele lucruri, chiar daca stiu ca poate nu e bine sa le spun, stiu ca nu ar avea un efect negativ consistent faptul ca le-as spune si imi cam dau drumu la gura. Asta nu este un lucru neaparat rau.
- dar printre lucrurile astea pe care le spun, chiar daca nu are efect negativ faptul ca le spun, sunt si chestii care chiar nu ar trebui sa fiu deschis total in legatura cu ele. Asta se intampla insa pentru ca asa am fost mereu, am un caracter extravertit.
- urasc enorm treaba asta in legatura cu mine si o sa incerc, cat pot, sa o schimb.
11 februarie 2010
Nu-mi pasă cum se numește
Azi cineva mi-a spus ca intr-o relatie nu este de ajuns sa existe dragoste pentru ca totul sa mearga bine.
Eu credeam contrariul. Tot eu credeam ca dragostea defineste ceva ce nu dispare niciodata, ca oricat de puternic ar fi un sentiment asemanator, daca dispare in timp, nu se poate numi dragoste, dar se pare ca nu este asa. Acum am ajuns doar sa sper ca exista asa ceva. Legat de speranta mea, nu mai folosesc termenul dragoste, pentru ca am ajuns sa-l urasc foarte mult, pentru ca il vad fara un sens concret si am ajuns sa cred ca nu este ce stiam eu. Sper doar sa existe un sentiment pe care sper sa-l am la un moment dat, un sentiment placut si destul de puternic incat sa ma tina legat de cineva, persoana care sper sa-l impartaseasca, sentiment care sa fluctueze, pentru ca am inteles ca este imposibil sa nu, dar care sa nu dispara niciodata.
Referitor la ce mi s-a spus astazi, nu pot decat sa fiu de acord. Sentimentele sunt create de creier, insa nu prea sunt premeditate, nu prea tin cont de toate aspectele unei persoane, ale unei situatii, aspecte ce pot aparea sau sunt descoperite ulterior sentimentului si care uneori pot duce la trairi contrarii.
Legat de premeditare, in prezent simt ceva legat de o persoana pe care nu o mai cunosc si nu mai stiu de ea, asta referitor la fata de acum 6 ani. Nu mai este ceea ce a fost destul de mult timp, avand in considerare ca am vazut-o si am avut contact foarte rar, dar inca ma gandesc la ea, inca mai este ceva, ceva fad ce-i drept. Nu stiu daca este legat de persoana in sine sau de imaginea ei care mi-a ramas in minte din perioada in care am fost impreuna, si nu stiu cum sa numesc acest sentiment.
Acum simt ceva destul de puternic, ceva ce credeam ca este aproape imposibil sa mai simt, si din nou ceva care nu stiu ce este, asta legat de persoana cu care am vorbit azi. Stiu ca ne cunoastem de putin timp si nu destul de bine, dar stiu ca imi place ce simt. Mi se pare perfect atunci cand totul este bine, sunt fericit, nu-mi pasa de nimic ce in mod normal m-ar afecta, simt ca am un suport moral, simt ca ne potrivim foarte bine si ne intelegem de minune, chiar daca poate nu este asa, nu-mi pasa de treaba asta si de faptul ca sunt sau ar putea sa fie unele lucruri care nu-mi plac, care m-ar deranja, in legatura cu ea, in legatura cu relatia, nu-mi pasa pentru ca sunt fericit cand suntem impreuna. Stiu ca nu-mi place atunci cand nu ne este bine sau cand nu ne intelegem, mi se pare oribil,am impresia ca ma mananca din interior. Uneori imi este foarte greu, dar o inteleg si sunt in stare sa fac orice sa fie bine din nou, pentru ca simt ca putem si pentru ca momentele in care ne simtim bine merita orice efort pentru a trece peste partile proaste.
Nu stiu ce este sau cum se poate numi acest sentiment, stiu doar ca nu imi pasa cum se numeste, imi pasa ca sunt fericit si mereu am sa fac ce tot ce-mi sta in putere sa-mi urmaresc fericirea.