Cand eram mai mic, clasa a 9-a sau a 10-a, am scris cateva poezii. Incercam chiar sa respect reguli, rima, masura, nu-mi iesea prea bine, dar ma straduiam... Am pierdut din ele, sau le-am sters, pentru ca le-am citit dupa un timp si mi se pareau niste prosti. Asta este singura care mi-a ramas si care mi s-a parut cea mai decenta dintre ele.
Daca stau bine sa ma gandesc nici asta nu prea imi place, dar as fi magar fata de mine, cel de acum cativa ani, sa o sterg ;))
Mii
Cad mii de stropi şi-n jurul meu,
Mã pierd cu gândul în parfumul lor,
ameţesc încet, încet, şi mi-este dor.
Curg mii de flori şi-n jurul meu,
totul se înmoaie în cântecul lor,
mã pierd încet, încet, şi mi-este dor.
Mii de fluturi adie în jurul meu,
şoptind din aripi mii de calzi culori,
picãturi de sclipiri, mii de fiori.
Cuvinte a mii de nori în jurul meu,
Aruncând în aer mii de şoapte dulci,
acoperind totul în alb cu mii de fulgi.
Mii de vise ce fac sufletul meu
sã-mi fie dor, sperând ca vã fi bine,
în mii de clipe sã te am lângã mine .
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu